Ion Negoițescu (n. 10 august 1921, Cluj – d. 6 februarie 1993, München), poreclit în cercul de prieteni Nego, a fost un poet, eseist, critic și istoric literar român, unul dintre liderii Cercului Literar de la Sibiu. După cel de-Al Doilea Război Mondial, atitudinile anticomuniste și disidente ale lui Negoițescu, dar și orientarea lui sexuală au făcut din el un adversar al regimului Ceauşescu. Marginalizat și cenzurat, a petrecut trei ani închis la Jilava din motive politice. În cele din urmă, într-un episod de liberalizare la sfârșitul anilor 1960, Negoițescu a continuat să vorbească deschis împotriva restricțiilor politice, intrând în vizorul agenților de la Securitate. În 1977 s-a alăturat protestului lui Paul Goma și Ion Vianu împotriva regimului Ceaușescu, dar a fost forțat să se retragă. În următorii ani, a luat calea străinătății, stabilindu-se definitiv în Germania de Vest, unde a contribuit la Radio Europa Liberă și multe alte publicații anticomuniste, activând de asemenea și ca editor la reviste literare pentru comunitățile de români din diaspora.
Deși s-a căsătorit de trei ori, s-a simțit toată viața singur și neînțeles într-o lume în care a fost nevoit să-și ascundă orientarea sexuală pentru a putea supraviețui. De-a lungul vieții a avut trei tentative de suicid: în adolescență, în timpul încarcerării la Jilava și în 1974.
În ultimii ani de viață a început să-și scrie Autobiografia, despre care credea că va fi marea lui operă, obsedat de gândul că nu va avea timp să o ducă la bun sfârșit. “Singurul eșec care mă mai poate aștepta” – se confesa el în 1991 Martei Petreu – “este acela de a muri înainte de a-mi termina Autobiografia”. A murit la 6 februarie 1993, la München.