Alexandru Zub (n. 12 octombrie 1934, Vârfu Câmpului, Botoșani) este un istoric român, membru corespondent al Academiei Române din 10 septembrie 1991 și membru titular din 2004. Deoarece a organizat în 1957 o manifestare studențească, considerată ilegală de către autorități, cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la înscăunarea lui Ștefan cel Mare, a fost condamnat la zece ani închisoare politică (din care a executat șase, ca deținut politic).
- După absolvirea Școlii Normale (Pedagogice) din Șendriceni – Dorohoi, a urmat cursurile Facultății de Istorie din Iași.
- Din 1963 a lucrat în cercetare, inițial în colectivul de istorie medie, apoi în cel de istorie modernă la Institutul de Istorie și Arheologie “A. D. Xenopol” din Iași.
- În 1973 a devenit doctor în științe istorice.
- Din 1989 este director al Institutului de Istorie “A. D. Xenopol” din Iași. S-a aplecat asupra unor personalități ale istoriografiei românești: Mihail Kogălniceanu.
- Din 2006, este șeful secției istorice a Academiei Române, succedându-i lui Dan Berindei.Și-a legat numele de editarea unor lucrări de referință ale marilor istorici români: V. Pârvan, Corespondență și acte (1973); M. Kogălniceanu, Opere II (Scrieri istorice) (1976); V. Pârvan, Scrieri (1981); A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană ș.a.https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Zub