Banu Rădulescu (n. 12 februarie 1924 București – d. 09 decembrie 1998, Berlin) a fost un doctor în medicină, deținut politic în două rânduri, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1967, fondator din 1990 al revistei Memoria – revista gândirii arestate şi al Fundaţiei Culturale Memoria.
A urmat şcoala primară nr. 16, din Bucureşti, situată în apropierea închisorii comuniste Malmaison. După efectuarea studiilor gimnaziale, a fost admis la liceul militar „Ştefan cel Mare” din Cernăuţi. După o perioadă de timp, s-a transferat la liceul militar „Nicolae Filipescu”, de la Mănăstirea Dealu, pe care l-a absolvit în 1943. În perioada anilor de liceu a avut rezultate bune la învăţătură, motiv pentru care a fost bursier şi a fost scutit de plata taxelor şcolare. Profesorul de limba română, Augustin Z. N. Pop, îi descoperă talentul spre literatură şi îi îndrumă primii paşi în această direcţie. Participă la diverse concursuri ale „Tinerimii Române”, iar în anul 1936 debutează ca scriitor, cu o schiţă publicată în revista „Flamuri”.
După ce a absolvit liceul, s-a înscris la cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti. La finalul anului II, în timpul sesiunii de examene, este arestat şi trimis în faţa Curţii Marţiale din Bucureşti, fiind acuzat că ar fi scris epigrame împotriva liderilor comunişti români, printre care: Ana Pauker, Dej şi Vasile Luca. Deşi în urma procesului a fost achitat, în 1947, la un an după ce a obţinut gradul de sublocotenent-medic, a fost scos din armată şi trecut în rezervă.
Până în vara anului 1948, a continuat să studieze la Facultatea de Medicină din Bucureşti, unde a fost şi preparator la catedra de anatomie a facultăţii, condusă la acea vreme de Gr. T. Popa. La 23 august 1948, împreună cu dr. Marin Zamfirescu, în cabinetul acestuia din urmă, a fost arestat sub acuzaţia de tentativă de trecere frauduloasă a frontierei. A fost găsit vinovat şi a fost condamnat la 10 ani de închisoare. Anii de detenţie i-a executat în următoarele închisori din ţară: Constanţa, Văcăreşti, Jilava, Piteşti, Caransebeş, Canal, Gherla.
După şase ani de detenţie, în anul 1954, a fost eliberat din penitenciarul Gherla. În perioada următoare a lucrat ca asistent medical şi în paralel a continuat şi finalizat (1956) studiile întrerupte în momentul arestării. În 1956, pe când era medic stagiar la spitalul Filantropia, a fost rearestat pentru scurt timp. Începând cu mai 1957 şi până în noiembrie 1962, a ocupa postul de medic de medicină generală la circumscripţia Geoagiu, din judeţul Hunedoara. În urma unui concurs pe ţară, s-a reîntors în Bucureşti, ca medic de circumscripţie la Policlinica Sectorului 1.
În 1964 s-a îmbolnăvit grav de plămâni, iar în următorii doi ani, a fost internat în diverse sanatorii. Din cauza problemelor de sănătate tot mai grave, s-a văzut nevoit să abandoneze cariera medicală. A început să se dedice din ce în ce mai mult literaturii, astfel că în 1967 a reuşit să publice volumul de nuvele „Dincolo de aşteptare”. Publicarea acestei lucrări marchează începutul editorial al lui Banu Rădulescu. În aceeaşi perioadă este primit în cadrul Uniunii Scriitorilor.
Până la evenimentele din 1989, a publicat mai multe romane, povestiri şi nuvele. După schimbarea regimului comunist din România, a publicat revista „Memoria – revista gândirii arestate” şi a înfiinţat „Fundaţia Culturală Memoria”. Banu Radulescu a fost promotorul proiectului Memorialul „Fortul 13 Jilava“.
Lucrări publicate:
- Dincolo de așteptare, Editura Pentru Literatură, București, 1967
- Verdictul, Editura Mihai Eminescu, 1970
- Lumină și piatră, Editura Cartea Românească București, 1972
- Oameni și oameni, Editura Militară, București 1973
- Păsările mari nu cântă, Editura Militară București, 1976; reeditare Editura Institutul Cultural Român, 2005
- Nimic despre fericire, Editura Militară, București, 1984
- În iarbă cu fața la soare, Editura Cartea românească, București, 1989
Pentru volumul Nimic despre fericire, a fost premiat cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti.
In 2020, la 22 de ani de la disparitia autorului, apare volumul „Banu Radulescu – Autoportret – Poezii“. Marele public nu l-a cunoscut pe Banu Radulescu in ipostaza de poet, volumul prezentand o selectie inedita a poeziilor sale, dintre care o mare parte, au fost scrise in inchisorile pe unde a trecut…
Pe 6 martie 2022, a avut loc la Biserica Precupeții Noi din București, o duioasă evocare Banu Rădulescu, la care au participat Marilena Rotaru (prietenă și veche colaboratoare a Fundației Culturale Memoria) și dr. Nicolae Constantinescu (Președintele Fundației Culturale Memoria). Iată aici câteva momente și discursul dlui dr. Nicolae Constantinescu.