„Am scris greu această carte, cu opinteli. Dar pentru că trebuie să ne înțelegem propriile vieți ca să le dăm sens și pentru că trebuie să ne explicăm în fața celorlalți, am ajuns în situația în care vreau să dau glas generației mele, născută în anii ’60. Crescuți cu convingerea că societatea socialistă multilateral dezvoltată este un dat, că nu se va schimba niciodată nimic, că asta e lumea și nu există altceva în afara ei, noi am înghițit, și atât. A venit clipa în care să mă întreb dacă cei 30 de ani trăiți în comunism au reușit să dea sens celor 35 de ani de postcomunism? Le va păsa urmașilor noștri de asta? Între a nu face nimic și constatarea că am făcut prea puțin, lumea își vede de imuabila sa călătorie. Răul, la fel. Atunci nu mă simțeam neliberă, aveam atâta libertate câtă mi se dădea. Iar cartea nu se dorește un portret al acelor ani și ai celor care au urmat, este vorba doar de un efort corect, dedicat, de multe ori imperfect. Să fie vorba de o modestă formă de protest? Una prăpădită, firavă? Chiar nu știu. Dar veți găsi în aceste pagini o viață ca oricare alta. Adela Gheorghiu și-a urmat viața, nu a avut alegeri. Și cum spuneam, nici ea, nici noi, nu am avut ce să alegem. Poate de aceea nici nu ne-am opus, nici nu am prea făcut…“ – Carmen Gheorghe
Editura Fundatiei Culturale Memoria, 2024
Pagini: 253
Preț: 50 lei