Mircea Carp, ziarist român s-a născut la Gherla, la 28 ianuarie 1923.
În vremea aceea tatăl său, Constantin Carp, era ofițer cu gradul de lt. colonel și comanda un divizion de Cavalerie; mama sa, Ecaterina, născută Catargi, era strănepoata lui Lascăr Catargi. Datorită faptului că tatăl era obligat să-și schimbe garnizoanele, Mircea Carp face clasele primare la Botoșani și Sibiu. Primele două clase liceale la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu. Următoarele patru le face la Liceul Militar „General Macarovici” din Iași, iar ultimele două la Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mânăstirea Dealu (mutat ulterior la Predeal), unde își ia și Bacalaureatul.
Intră la Școala de ofițeri de cavalerie/tancuri, pe care o face în Germania (1942-1944). În primăvara anului 1943 face stagiul militar pe frontul de Răsărit, iar ulterior a luptat și pe frontul de Apus. A fost rănit și decorat de mai multe ori.
La 9 august 1946 e dat afară din armată și trecut în „cadrul disponibil” împreună cu alți 9.000 de ofițeri. Un an mai târziu, în august 1947, a fost arestat pentru activitate anti-comunistă.
În ianuarie 1948, imediat după abdicarea forțată a Regelui Mihai, s-a refugiat în Apus, reușind, cu mari greutăți, să treacă granița. Ajuns în Austria, lucrează mai întâi în cadrele Armatei Americane, aflată atunci acolo.
În iunie 1951 obține o viză specială care îl ajută să emigreze în SUA. La New York lucrează la „Comitetul pentru o Europă Liberă” și devine redactor la postul de radio Vocea Americii. În 1969 devine șeful serviciului român al acestui post de radio. În această calitate îl însoțește în România pe președintele american Richard Nixon (august 1969). Este prima călătorie din cele alte 14 călătorii de serviciu făcute în România.
În 1978 trece la postul de radio Europa Liberă din München, iar la scurt timp devine adjunctul directorului departamentului românesc.
În vara lui 1995 se pensionează (la puțin timp postul Europa Liberă s-a mutat la Praga).
A colaborat la editarea cărții Captive Romania apărută în engleză la New York în 1956.
A scris cartea Vocea Americii în România 1969-1978 (lucrare apărută și în România în 1997), și care cuprinde amintiri despre cele 14 călătorii de serviciu efectuate în țara natală.
Toate luările sale de cuvânt la posturile Vocea Americii și Europa Liberă formează o impresionantă arhivă, surse foarte importante de documente marcând istoria noastră contemporană.
La Biblioteca Centrală Universitară „Lucian-Blaga” din Cluj-Napoca există un fond „Mircea Carp”.
Laureat al premiilor ARA (Academia Româno-Americane de Arte și Științe), după 1989.
A fost decorat de Regele Mihai de două ori: în 1944 cu Coroana României și în 2015 cu Crucea Casei Regale.
La 1 decembrie 2000 a fost decorat de către președintele Emil Constantinescu cu Ordinul Steaua României în grad de comandor, „pentru contribuția cu totul deosebită adusă promovării democrației și culturii române în lume”.
Ca amănunte biografice mai amintim că în 1949 a fost căsătorit cu Heidi, născută Meyerweissflog; din această căsătorie s-a născut Mihai. Heidi a decedat în 1972. În 1977 s-a recăsătorit cu Gabriela, născută Dumitrescu, critic de artă, bine cunoscută în Occident.
Fiul său, Mihai Carp, s-a afirmat ca o personalitate, lucrând la ambasadele americane din Berlin, Chișinău și București, iar din septembrie 1997 a fost cooptat în Biroul politic al secretarului general NATO. Iubește cu patimă România pe care a vizitat-o adesea, declarând că aici este casa sa.
Unde ar da Dumnezeu ca toți copiii exilaților noștri să manifeste aceeași dragoste pentru țara noastră!