Reiner Kunte (n. 16 august 1833) este un scriitor, traducător şi fost disident est-german.
Născut la Oelsnitz/Erzgeb ca fiu al unui miner și a unei muncitoare textile, Kunze a studiat filosofia și jurnalistica la Universitatea Karl Marx din Leipzig.
Primele poezii le-a publicat în revista “neue deutsche literatur” în anul 1953, iar doi ani mai târziu, dupa ce și-a luat examenul de stat, a început să lucreze ca asistent universitar la Facultatea de jurnalistică a Universității Karl Marx din Leipzig.
În anul 1961, după mulți ani de corespondență, a cunoscut-o personal pe ceha de origine germană Elisabeth Littnerova, cu care s-a căsătorit în 1962, stabilindu-se în RDG. Ea a lucrat ca ortodontă, iar el ca scriitor liber profesionist.
În 1968 Kunze și-a dat demisia din Partidul Unității Socialiste în protest față de invazia Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varşovia.
Când cartea sa de literatură pentru copii Der Löwe Leopold: Fast Märchen, fast Geschichte („Leul Leopold: Aproape povestire, aproape istorie”) a apărut în RFG în 1970, a fost sancționat disciplinar și exemplarele de autor i-au fost confiscate.
În anul 1976 i-a apărut tot în RFG volumul de proză Die wunderbaren Jahre („Anii cei minunați”), în care critică aspru sistemul social-politic din RDG. Manuscriptul îl trimisese clandestin în RFG. Datorită poziției sale de disident, Kunze a fost exclus din Uniunea Scriitorilor din RDG, ceea ce însemna de fapt o interdicție de exercitare a meseriei. O ediție planificată pentru RDG a cărții Der Löwe Leopold: Fast Märchen, fast Geschichte a fost retrasă, iar cele 15.000 de exemplare care fuseseră deja tipărite au fost date la topit.
Pe data de 7 aprilie 1977, Kunze și famila sa au depus cerere de renunțare la cetățenia RDG din cauza represaliilor la care erau supuși din partea autoritățiile din RDG. Cererea a fost aprobată in timpul record de trei zile, și pe data de 13 aprilie 1977 familia Kunze s-a stabilit în RFG.
În 1978 a scris scenariul pentru filmul Die wunderbaren Jahre, film care a apărut în 1979.
În 1981, a publicat primul volum de poezie de dupa emigrare, volum intitulat Auf eigene Hoffnung („Pe speranță proprie”).
În anul 1990 și-a văzut dosarul din arhivele Securității est-germane (Stasi), documente pe care le-a folosit parțial pentru scrierea volumului Deckname Lyrik („Nume de cod Lyrik”), din care reiese că președintele Partidului Social-Democrat est-german (DDR-SPD), Ibrahim Böhme, a fost ani îndelungați colaborator Stasi.